Blocurile comuniste, risipitoare de energie, au fost refacute si contorizate in ultimii 13 ani, pe cheltuiala locatarilor, fara ajutor de la stat sau subventii la caldura.
O legislatie simpla si ferma, implementata din timp, a stat la baza democratizarii cu succes a sistemului centralizat de incalzire din blocurile comuniste. Oamenii au fost obligati sa-si reabiliteze termic blocurile, sa-si puna contoare si repartitoare de costuri, pe banii lor, iar azi nu beneficiaza de nici un ajutor de incalzire de la stat. Cum au reusit cehii si noi nu? Prin disciplina si educatie.
Nimeni nu si-a pus centrala proprie in bloc, rau-platnicii nu pun in primejdie incalzirea sau dusurile vecinilor cu datoriile lor, iar cei care vor sa triseze sistemul sunt rapid descurajati de aceeasi legislatie cuprinzatoare.

Nu te poţi baza pe banii de la stat

In oraşul Plzen sunt 13.000 de apartamente în administrare, adică un sfert din populaţia oraşului. Toate beneficiază de încălzire centrală. În perioada 1995-1996 au instalat repartitoare de costuri pentru căldură şi contoare de apă. Erau obligaţi prin lege. În 2001 au început să schimbe ferestrele cu geamuri termopan şi să izoleze termic blocurile. Deocamdată, n-au reuşit decât cu 10% din clădiri. Între 2003 şi 2006 au desăvârşit transformările prin montarea robineţilor termostatici şi a vanelor de echilibrare termică, adică acei robineţi ce reglează şi menţin constantă temperatura în cameră, în funcţie de sursele de frig sau căldură care ar putea influenţa radiatorul. Costurile se învârt în jurul a 8.000 de euro de apartament pentru aceste transformări, bani proveniţi din credite şi din fondurile cooperativei. Nimic de la stat. De ce? „Nu te poţi baza pe asta! Când plănuieşti ceva nu te poţi baza pe ceva care e doar promis, cum ar fi bugetul primăriei...“, explică cu un zâmbet în colţul gurii, un locatar. Reabilitarea termică a unui bloc durează cam un an în Cehia. Cel mai greu de convins au fost bătrânii, care erau sceptici la început, deoarece aveau experienţa promisiunilor neonorate din vremea comuniştilor.Munca de lămurire pentru reabilitarea termica n-a fost floare la ureche, mai ales că nici la ei băncile nu dau credite cu uşurinţă vârstnicilor, iar promisiunea că după această investiţie le va fi mai cald pe bani puţini venea fără vreun exemplu concret.Abia după ce primii curajoşi şi-au călcat pe inimă şi au acceptat, exemplul lor a fost urmat şi de alţii când au văzut primele facturi.

Costuri
5.000-6.000 de euro/apartament

Un bloc cu 46 de apartamente, construit în 1970, a fost reabilitat cu 5,8 milioane de coroane (cam 230.000 de euro), adică 126.000 de coroane/- apartament (cam 5.000 de euro). Au primit de la stat numai dobânda subvenţionată. Reabilitarea unui bloc cu 60 de apartamente, din 1961, a costat 8 milioane de coroane (peste 320.000 de euro), 130.000 de coroane/apartament (cam 5.200 de euro). Un bloc cu 80 de apartamente, din 1963, a costat 13 milioane de coroane (peste 520.000 de euro), adică 160.000 coroane- /apartament (aproape 6.500 de euro). În preţuri nu intră contoarele sau repartitoarele.

Deosebiri legislative
Legea lor are 10 pagini, a noastră 89, la ei a mers, la noi nu
Circulara 372/2001 a Ministerului pentru Dezvoltare Locală din Cehia reglementează sistemul de calcul şi plată a energiei termice la ei. La noi există o legislaţie stufoasă, nişte norme ale ANRSC, dar multe dintre situaţii sunt nereglementate.

Perioada de calcul a facturii la căldură: la ei 12 luni, la noi lunar. Practic, facturile mari de iarnă sunt diminuate prin împărţirea costurilor pe toate cele 12 luni. - Cota comună este la ei de 40-50%, ca şi în legislaţia germană, deoarece se consideră că această prevedere descurajează eventualele tentaţii de fraudare a sistemului. La noi, din cauza apartamentelor cu centrală proprie, cota comună este de maximum 10-15%, restul de 90% din cheltuieli fiind împărţite pe apartamente.

Metoda de verificare a repartizării costurilor la consumatorii finali cu contoare sau repartitoare la noi nu e reglementată. În schimb, la ei diferenţele de costuri între apartamente, ce revin pe metru pătrat, nu au voie să depăşească valoarea de 40% faţă de media de calcul dintr-o perioadă stabilită prin lege. Dacă apar astfel de diferenţe înseamnă că cineva fraudează sistemul.

Citirea contoarelor şi a repartitoarelor se face la ei cel puţin o dată pe an, la sfârşitul perioadei de calcul, la noi se face lunar, în sezonul de încălzire.

Plata anticipată la noi nu există, în timp ce la ei consumatorul plăteşte lunar o cotă egală, iar la finele perioadei de calcul plăteşte sau primeşte diferenţele.

Separarea pauşală a facturilor pe costuri de încălzire şi costuri de apă caldă, atunci când nu există contoare, se face la ei astfel: 60% costuri de încălzire, 40% de apă caldă. La noi sunt 80% costuri de încălzire şi 20% de apă caldă.

Repartizarea costurilor e trimisă direct către consumatorul final la ei, iar la noi ajunge la administratorul blocului.

Termenul de înaintare a reclamaţiilor referitoare la calculele de repartizare e de maximum 21 de zile la ei. La noi unii reclamă şi după doi ani.

Legislaţia lor e extrem de concisă şi simplă, are 9 articole şi 3 anexe pe 10 pagini. La noi legislaţia e stufoasă, cu formule fără rost, are 89 de articole şi 3 anexe care se întind pe 89 de pagini.

Articol extras din www.evz.ro / 01.02.2010.